Credința nu este sluga rațiunii, ci motorul ei!

Credința, dincolo de orice definiție, nu este doar adeziune la ceva care mi se pare a fi adevărat, ci este sentimentul acela copleșitor care îmi luminează și rațiunea și voința și simțirea. Nu este ceva opțional și nimic durabil nu poate fi construit fără a avea credința că, întradevăr, se poate.
Credința nu înjosește, căci ea nu este sluga, ci motorul rațiunii. Cine batjocorește credința adevărată, ori o confundă cu superstiția, ori nu are capacitatea de a înțelege funcția sa de suport al oricărei întreprinderi omenești. Până și omul de știință, cercetătorul rece și ostil credinței religioase, manifestă credință în ceea ce cercetează. Fără acea formă de credință ar sta pe loc. Mulți dintre ei îndrăznesc dincolo de zona empiricului spre metafizic, spre transcendent, și înțelegând opera, îl preamăresc pe Creator. Alții. chiar dacă disecă până la amănunt diverse aspecte ale existenței, pătrunzând în lumea atomului, până la cele mai fine detalii, nu reușesc marea conexiune. De ce? Pentru că, îmbătați de propriile reușite, se cred ei înșiși dumnezei.

Posted in articole and tagged , , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *