Tatuajul – Ce trebuie să schimbăm cu adevărat în noi?

Încă dinainte de a discuta despre implicațiile religios-morale al tatuajului, ar trebui sa ne oprim întâi asupra înțelegerii cauzelor pentru care unii oameni recurg la tatuaj. Categoric, o primă cauză, istorică deja, provine dintr-o neînțelegere profundă a divinității și a sentimentului religios. Omul religios al așa-numitelor civilizații arhaice a căutat în diverse forme să dea vieții sale o semnificație sacră. Rupându-se prin păcat legătura cu adevăratul Dumnezeu și decăzând din postura de ”chip al lui Dumnezeu”, omul a început să-L confunde pe Creator cu creația, să se folosească de diverse ritualuri prin care spera să câștige bunăvoința divinității. Tatuajul a făcut și, paradoxal, face încă parte și din arsenalul inconștient al omului modern prin care acesta încearcă dramatic să producă, ceea ce numea Eliade, ”ruptură de nivel”. Așadar, tatuajul poate fi privit astăzi ca o formă a sacrului camuflată în profan. Ceea ce trebuie înțeles aici este faptul că această formă de sacru nu poate fi omologată cu sfințenia, în sens creștin. Nu găsim nicăieri în Biblie, din câte îmi amintesc acum, vreun semn de această natură impus de Dumnezeu oamenilor. Dimpotrivă, doar Cain – autorul primului fratricid- a fost însemnat de Dumnezeu, nu știm în ce formă, pentru a nu fi omorât de către semenii săi. Mai nou, se discută despre tatuaj ca fenomen artistic. Există desigur diverse curente si abordări filozofice al acestui segment al încercărilor artistice și cred că nu există încă altă formă mai disputată de suport al fenomenului artistic. De această data, însă, se pune problema dreptului de a interveni într-o operă cu mult mai specială, o operă care aparține lui Dumnezeu. Nu vă grăbiți să asociați asta cu copyright-ul! Adevărata problemă se pune în termeni de scop și sens: Ce trebuie să schimbăm la noi? Unde și cum dorim să ajungem? Conform învățăturii ortodoxe, omul trebuie să progreseze, în primul rând spiritual, duhovnicește. Adevărata stimă de sine nu va crește din intervenții externe asupra pielii, a chipului. De ce? Pentru că din punct de vedere estetic, nu există om să fie mulțumit de cum arată.

Posted in articole and tagged , , , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *