Biblia: citire, interpretare și … veșnicie

(articol mai vechi, readaptat vremurilor)

Doamne, câtă bătaie de cap ne dădea, în timpul studiilor, vreo poezie de Barbu, Bacovia sau vreun roman de Eliade, Proust, Hesse ori Dostoievski! De câte ori nu ne-am străduit să înțelegem câte un pasaj din cine știe ce carte, să-l analizăm din toate punctele de vedere, să aflăm, în ultimă instanță, ce a vrut să ne transmită autorul.
Dar, când este vorba de Biblie, descoperim că aproape fiecare are pretenția că înțelege totul, că poate să-și dea cu părerea, chiar dacă nici măcar n-a citit un rând. Chiar de-ar fi doar o simplă carte, fără a avea acea încărcătură inspirată de Duhul Sfânt, tot ar fi extrem de greu să o supui unei analize și interpretări fără a avea măcar un minim de cunoștințe legate de autorii biblici, de timpul scrierii cărților, de mentalitățile timpului. Numai dacă ar fi să citim imensul volum de comentarii asupra textelor biblice, începând de la apologeți și continuând cu Scriitorii și Părinții Bisericești și tot ne-ar trebui o viață întreagă să înțelegem câte s-au putut extrage din filele aceste cărți sfinte, Cartea Cărților.
Așadar, e cazul ca cei care își arogă dreptul de a critica credința izvorâtă din același izvor din care curg învățăturile cuprinse în Biblie să fie mai cumpătați atunci când vorbesc în stereotipuri mucegăite folosind obosita expresie bolnavo-ateisto-bolșevică despre ”prietenul imaginar”. Pentru că, să nu ne ascundem după cireș, există mulți care au impresia că buricul pământului s-a terminat tocmai la ei, scuzată să-mi fie expresia.
Ce-aș mai dori să adaug: Biblia este, totodată, și ultima redută a textului pe hârtie. Nu mă văd dând binecuvântare, pe Sfântul Antimis, cu tableta.

Acest articol a fost publicat în articole, reacții. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.