Vameșul și fariseul, urcuș și încremenire în drumul spre Împărăție

Nu cred sa fie o altă perioadă liturgică mai bogată în exemple atât de grăitoare,  pe cât este aceasta de la începutul Triodului. Pericopele evanghelice rânduite acum nu doar că te învață ce-ar fi mai bine de făcut, ele te îndeamnă să alegi, să te lămurești și să iei decizii. Vameșul Zaheu, spre exemplu, a ales. De fapt, a știut să se facă ales. A căutat în inima sa și a găsit acolo îndemnul de a se schimba, îndemnul de a fi la întâlnirea cu mântuirea. S-a mântuit, ca să zicem așa, într-un pom. Nu era smochinul neroditor ci un pom care a rodit spre viață veșnică. Acel pom devine Biserică, fiind locul întâlnirii cu sacrul prin excelență, cu izvorul sfințeniei, Mântuitorul Iisus Hristos.

În biserică, la templu, au venit și cei doi: vameșul și fariseul. Ca și Zaheu, și ei au venit la întâlnirea cu Dumnezeu și, venind la această întâlnire, au intrat  în istorie. Povestea lor devine,  prin cuvântul Mântuitorului,  una exemplară. Vameșul, pe de o parte, și fiul risipitor, pe de alta, sunt, dincolo de istoricul lor, exemplele care ni se propun, nu ca modele pentru ce au fost, ci ca modele de îndreptare și de întoarcere din starea de rău.

Dacă-i privim pe cei doi, imaginile sunt grăitoare:

Statura trufașă a fariseului o vedem repetată în toți aceia care, plini de ei, n-au ochi decât pentru a critica, pentru a acuza și a blama. Sunt atât de plini de ei încât nimic din ceea ce înseamnă credință adevărată nu mai are loc în mintea și inima lor. E drept că, făcând și noi acest exercițiu de judecată, suntem în pericol de a nu ne situa prea departe, iar asta trebui să ne fie permanent în atenție. Altfel, privind doar spre alții, vom rămâne pe loc, vom încremeni înainte chiar de proiect.

Vameșul, spre deosebire de fariseu, urcă. Urcă spre înălțimea cerului cu tot bagajul care-l apasă, iar cel mai important este faptul că știe de ce urcă. El nu vine să facă o ”dare de seamă”, nici nu dorește să critice pe nimeni, vine să se descarce. Vine împovărat și pleacă ușor și liber. Și noi, cei de astăzi, avem de multe ori tendința de a ne elibera de rău. Nu-i de ajuns! Nu avem garanția că ne întoarcem îndreptați la casa noastră precum vameșul din Evanghelie. Pe acela l-a cunoscut Mântuitorul și i-a înțeles disponibilitatea. Câți dintre noi au capacitatea, nu doar de a-și mărturisi păcatele, ci și de a nu le mai face. Mulți dintre noi caută un loc unde ”să se reculeagă”, unde ”să mediteze”, unde să se ”regăsească pe ei înșiși”. Nimic mai greșit! Ne înșelăm atunci când vrem să ne regăsim ca cel ce am fost, chiar și ca cel ce am vrea să fim, dacă acel chip pe care-l urmărim nu este chipul lui Hristos.

”Doi oameni” suntem și noi: doar unul singur merge, însă, spre Împărăție!

În categoria articole, evanghelia zilei | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

”Taximetriștii” spațiilor mici

”Taximetriștilor” care preferați spațiile mici, nu cântați cu limbă de lemn!

Ca sa va fie mai ușor va spun doar atât, că aceste rânduri redau o parte din rugăciunea de sfințire a Templului lui Solomon, templu ridicat din porunca si dupa planurile Domnului.

Asa a binevoit Dumnezeu ca noi oamenii sa ne adunam in biserici la rugăciune, pentru ca rugăciunea multora este mai valoroasă decât a unuia singur. Templul lui Solomon a fost o construcție mareață, o adevărată minune a timpului respectiv. Oare din lumea întreagă pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție nu putem să-I ”returnăm”, ”ale Sale dintru ale Sale”, nu pentru El, ci pentru noi, o Casă vrednică de întâlnire?

De ce nu vreți să cântați, spre exemplu: ”Un taxi spre cer?” Oare voi vă smeriți în cămăruțe sau  în săli de cămin cultural? Tocmai voi, care înțelegeți ce înseamnă mulțimea și magicul dar care-i electrizează pe cei prezenți, tocmai voi …!?

Citiți, așadar!

25.Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, sa implinesti ceea ce ai grait cu robul Tau David, tatal meu, zicand: „Nu-ti va lipsi niciodata inaintea Mea un urmas, care sa sada pe tronul lui Israel, daca fiii tai isi vor pazi drumul lor, purtandu-se asa cum te-ai purtat tu inaintea Mea!”
26. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fa sa se adevereasca cuvantul Tau care l-ai grait cu robul Tau David, tatal meu!
27. Oare adevarat sa fie ca Domnul va locui cu oamenii pe pamant? Cerul si cerul cerurilor nu Te incap, cu atat mai putin acest templu pe care l-am zidit numelui Tau;
28. Insa cauta la rugaciunea robului Tau si la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Asculta strigarea si rugaciunea lui cu care se roaga astazi;
29. Sa-ti fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: „Numele Meu va fi acolo”; sa asculti strigarea si rugaciunea cu care robul Tau se va ruga in locul acesta.
30. Sa asculti rugaciunea robului Tau si a poporului Tau, Israel, cand ei se vor ruga in locul acesta; sa asculti din locul sederii Tale cel din ceruri, sa asculti si sa miluiesti.
31. Cand cineva va gresi impotriva aproapelui sau si i se va cere juramant ca sa jure si pentru juramant ei vor veni inaintea jertfelnicului Tau la templul acesta,
32. Atunci Tu sa asculti din cer si sa faci judecata robilor Tai, sa osandesti pe cel vinovat, intorcandu-i in capul lui fapta lui, si sa scapi pe cel drept, dandu-i dupa dreptatea lui!
33. Cand poporul Tau Israel va fi batut de dusman, pentru ca a pacatuit inaintea Ta, si ei se vor intoarce la Tine si se vor marturisi numelui Tau aducand rugaciuni si cereri in acest templu,
34. Atunci Tu sa asculti din cer, sa ierti pacatul poporului Tau Israel si sa-l intorci in pamantul pe care l-ai dat parintilor lor!
35. Cand se va incuia cerul si nu va fi ploaie, pentru ca ei au pacatuit inaintea Ta, si Iti vor aduce rugaciuni in locul acesta si vor marturisi numele Tau si se vor intoarce de la pacatul lor, caci Tu i-ai smerit,
36. Atunci Tu sa asculti din cer si sa ierti pacatul robilor Tai si al poporului Tau Israel, aratandu-le calea cea buna pe care sa mearga, si sa trimiti ploaie pamantului Tau pe care l-ai dat poporului Tau de mostenire!
37. De va fi foamete pe pamant, de va fi ciuma si boala molipsitoare, de va fi vant dogoritor, uscaciune, lacusta, omida, dusmanul de il va stramtora in portile cetatii lui, de va fi orice necaz sau orice boala,
38. Orice rugaciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, cand ei isi vor cunoaste mustrarea cugetului lor si isi vor intinde mainile lor la templul acesta,
39. Tu sa asculti din cer, din locul sederii Tale, si sa miluiesti; sa faci si sa dai fiecaruia dupa caile sale, dupa cum Tu cunosti inima lui; caci Tu singur stii inima tuturor fiilor oamenilor;
40. Pentru ca sa se teama de Tine toate zilele, cat vor trai pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri!
41. Chiar strainul, care nu este din poporul Tau Israel, de va veni pentru numele Tau din pamant departat,
42. Caci se va auzi de numele Tau cel mare si de mana Ta cea puternica si de bratul Tau cel intins, si el va veni si se va ruga la templul acesta,
43. Sa-l ascuti din cer, din locul sederii Tale, si sa faci tot ceea ce strainul Iti va cere tie, pentru ca sa stie toate popoarele pamantului de numele Tau, sa se teama de Tine, cum se teme poporul Tau Israel, si sa stie ca numele Tau este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!

În categoria articole | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Unde este comoara voastră acolo este și inima voastră!

Astăzi, ”Duminica lăsatului sec de brânză” sau ”a izgonirii lui Adam din rai”.

Piatră de hotar în rânduiala creștinească a pregătirii pentru Jertfa și Învierea Domnului, duminica de astăzi face începutul perioadei postului propriu-zis. Pericopa evanghelică, citită astăzi la Sfânta Liturghie ne vorbește despre iertare și angajare. Nu te poți angaja în împlinirea voii divine, în parcurgerea unui drum fără a intra pe el.  Drumul spre Dumnezeu, trece prin aproapele nostru: ”Dacă nu veți ierta greșelile fraților voștri, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu va ierta greșelile voastre!” În aceste cuvinte stă soluția rezolvării conflictelor și a urii. Sigur, această iertare nu trebuie privită ca ceva matematic, necuantificabil, ceva de genul infinitului. Nu poți sta permanent în preajma răului din dorința de a împlini orice fel de iertare. Mântuitorul Însuși lămurește această dilemă, arătând când cineva trebuie privit, de la un moment-dat, ca un păgân și vameș.

Și ieri ca și azi, au existat și există oameni care se încadrează în aceleași tipare. Argumentul de forță al iertării poate păli atunci când răul devine patimă, când purtătorul său de mesaj își face din el, paradoxal, o comoară.

De ce o comoară? Înțelegem răspunsul din sentința de final a textului evanghelic citit astăzi: ”Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră!”

Ce este această comoară, cum trebuie ea înțeleasă? O putem înțelege la propriu, ca bogăție materială: bani, case, mașini și alte bunuri care ne leagă de viața de aici, un fel de legare de glie, o robie a rapacității și veșnicei nemulțumiri. O mai putem înțelege, însă, și ca pe o robie a pasiunii, a plăcerilor, a unilateralității care te scoate din comuniune. O atitudine și un stil de viață periculos. Sunt oameni care au trăit o viață doar pentru a colecționa capace de borcan sau cutii de chibrituri. Dar, oare cu cât mai rău este atunci când această pasiune unilaterală se concentrează spre ceva distructiv, conștient sau inconștient.

Am în minte, nu pot să-mi reprim această analogie, pe cei care turbează, efectiv, aflându-și plăcerea (comoara) doar  în atacarea credinței oamenilor.

Pe 6 martie, data limită pentru depunerea cererilor de înscriere la ora de religie se împlinesc fix 70 de ani de la instaurarea Guvernului Petru Groza, dată de tristă amintire, care făcea începutul urgiei împotriva religiei. Sunt diferiți cei de astăzi, stau și mă gândesc, de cei de atunci? Nicidecum!

Nicidecum, pentru că folosesc aceleași argumente și, Doamne ferește, să ajungă să folosească și aceleași metode!

Pură coincidență? Nu știu!

În categoria reacții | Lasă un comentariu