Unde este comoara voastră acolo este și inima voastră!

Astăzi, ”Duminica lăsatului sec de brânză” sau ”a izgonirii lui Adam din rai”.

Piatră de hotar în rânduiala creștinească a pregătirii pentru Jertfa și Învierea Domnului, duminica de astăzi face începutul perioadei postului propriu-zis. Pericopa evanghelică, citită astăzi la Sfânta Liturghie ne vorbește despre iertare și angajare. Nu te poți angaja în împlinirea voii divine, în parcurgerea unui drum fără a intra pe el.  Drumul spre Dumnezeu, trece prin aproapele nostru: ”Dacă nu veți ierta greșelile fraților voștri, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu va ierta greșelile voastre!” În aceste cuvinte stă soluția rezolvării conflictelor și a urii. Sigur, această iertare nu trebuie privită ca ceva matematic, necuantificabil, ceva de genul infinitului. Nu poți sta permanent în preajma răului din dorința de a împlini orice fel de iertare. Mântuitorul Însuși lămurește această dilemă, arătând când cineva trebuie privit, de la un moment-dat, ca un păgân și vameș.

Și ieri ca și azi, au existat și există oameni care se încadrează în aceleași tipare. Argumentul de forță al iertării poate păli atunci când răul devine patimă, când purtătorul său de mesaj își face din el, paradoxal, o comoară.

De ce o comoară? Înțelegem răspunsul din sentința de final a textului evanghelic citit astăzi: ”Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră!”

Ce este această comoară, cum trebuie ea înțeleasă? O putem înțelege la propriu, ca bogăție materială: bani, case, mașini și alte bunuri care ne leagă de viața de aici, un fel de legare de glie, o robie a rapacității și veșnicei nemulțumiri. O mai putem înțelege, însă, și ca pe o robie a pasiunii, a plăcerilor, a unilateralității care te scoate din comuniune. O atitudine și un stil de viață periculos. Sunt oameni care au trăit o viață doar pentru a colecționa capace de borcan sau cutii de chibrituri. Dar, oare cu cât mai rău este atunci când această pasiune unilaterală se concentrează spre ceva distructiv, conștient sau inconștient.

Am în minte, nu pot să-mi reprim această analogie, pe cei care turbează, efectiv, aflându-și plăcerea (comoara) doar  în atacarea credinței oamenilor.

Pe 6 martie, data limită pentru depunerea cererilor de înscriere la ora de religie se împlinesc fix 70 de ani de la instaurarea Guvernului Petru Groza, dată de tristă amintire, care făcea începutul urgiei împotriva religiei. Sunt diferiți cei de astăzi, stau și mă gândesc, de cei de atunci? Nicidecum!

Nicidecum, pentru că folosesc aceleași argumente și, Doamne ferește, să ajungă să folosească și aceleași metode!

Pură coincidență? Nu știu!

Acest articol a fost publicat în reacții. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.